Noi Rezoluții? Evitați

Aceste 3 Greşeli,

Gândiţi Diferit

Cum sărbătorile de iarnă se apropie, probabil că toți intenţionăm să privim înapoi la realizările anului trecut și să ne gândim la rezoluțiile pentru "noul an". În mod normal, rezoluţiile ar trebui să ne ajute să ne dezvoltăm, să devenim oameni mai buni, mai conectaţi cu noi înșine și familiile noastre. Cu toate acestea, după o scurtă auto-evaluare sau o evaluare efectuată de terţe persoane, observăm că cei mai mulţi dintre noi nu reușesc să se țină/să finalizeze ceea ce îşi propun. Din ce cauză? În continuare vă prezint cele 3 mari motive pentru care nu reuşim să ne ducem la îndeplinire toate planurile, împreună cu modalităţile de evitare a acestora.

Ne schimbăm obiectivul "dorit" în funcţie de dificultățile apărute pe parcurs. Realizarea unui ţel care se abate de la „normalitatea” proprie necesită schimbări, efort și bineînțeles, este un drum pavat cu momente ușoare și altele dificile. Cu toate acestea, noi trebuie să trecem prin momentele grele pentru ca schimbarea să aibă loc şi pentru a ne dezvolta. Dar dacă ne vom schimba obiectivul inițial în funcţie de circumstanțe, la un anumit moment, ţelul va deveni unul permanent schimbător şi adaptabil pentru a preveni greutățile și dificultățile apărute. Acest lucru distruge practic ideea din spatele ţelului nostru (aceea de a realiza ceva nou, ce nu am reuşit să realizăm până acum) prevenind astfel dezvoltarea. Să luăm ca exemplu noul sport ce prezintă un potenţial de dezvoltare uriaş şi care se află în plină ascensiune: ultra-atletismul. Tot mai mulţi sportivi doresc să devină ultra-atleţi pentru o multitudine de motive și la un moment dat, decid să concureze într-o competiţie de 160 km. Rata de terminare, pentru marea majoritate a unor astfel de competiţii, este undeva în jur de 50%. Deci întrebarea care se pune este de ce unele persoane pot să treacă lina de sosire, în timp ce alții nu reușesc acest lucru? Motivul: cei care nu reuşesc îşi schimbă obiectivul în mijlocul competiţiei. În loc să forţeze astfel încât să termine cei 160 km, ei decid să parcurgă doar 100 km, 80 km sau 40 km ceea ce nu a reprezentat niciodată scopul lor inițial. Noul lor obiectiv este bazat pe dificultățile fizice sau mentale existente în acel moment şi în timp ce orice persoană rațională privind situaţia din exterior va realiza că netraversând linia de sosire la 160 km reprezintă de fapt un eșec, pentru persoana care şi-a schimbat obiectivul, "noul ţel" reprezintă de fapt o scuză îndeajuns de bună care conduce către eşec.

Acceptăm scuze sau ne minţim pe noi înșine. În exemplul de mai sus, obiectivul iniţial de 160 km scade la 100 km și în loc de a recunoaște eșecul, atletul va căuta scuze. Astfel de scuze pot fi de natură diferită precum:

- "100 km este o distanţă mai mare decât mulți alții poate face." – ceea ce este o încercare clară de a ne bate singuri pe umăr și a ne uşura eșecul;

- "Am făcut tot ce am putut, pur și simplu nu a fost ziua mea bună." – ceea ce reprezintă o abordare mult mai necinstită pentru că a finaliza un ultra-maraton nu are nimic de-a face cu „o zi bună" ci se bazează exclusiv pe pregătire/antrenament;

- „Am învățat atât de mult în acest proces, am crescut atât de mult." – ceea ce iarăşi nu este adevărat deoarece atunci când individul a decis să abandoneze din cauza unui obstacol fizic sau mental, acel individ a stopat practic procesul de căutare a unor soluții și a făcut exact ceea ce a fost cel mai confortabil pentru el să facă, astfel încât procesul de dezvoltare s-a oprit în momentul când/unde el s-a oprit.

Concluzia este că dacă ne dorim ceva cu adevărat, pentru a evita să ne stabilim aceleaşi obiective an după an (până la urmă cine nu vrea cu adevărat să slăbească 5 kilograme?) şi pentru a evita să ne tot întrebăm de ce nu le-am dus pe cele stabilite iniţial la bun sfârşit, haideţi să încercăm să evităm să facem aceleași greșeli! Pentru a avea succes, obiectivele noastre trebuie să fie foarte clare, măsurabile şi nu trebuie să se schimbe iar abordarea noastră trebuie să fie "Totul sau nimic/Nu există scuze!".